Cum se cheamă când iei dintr-un loc şi pui în altul? În afară de feng-shui, armonie, echilibru şi alte “chinezării” filozofiste. Dar atunci când aduni zăpada de pe trotuar doar pentru a o arunca, plin de râvnă, în plin… bulevard? O fi vorba tot de vreo armonie şi unii mai înceţi la minte nu pot să pătrundă chintesenţa lucrurilor…
Ninsori ca-n basme, troiene cât casa… bucuria copiilor şi deopotrivă a adulţilor ce nu mai sperau în “zăpezile de-altădată”. Românul, gospodar de nevoie, se mobilizează dacă nu de dragul muncii, măcar pentru a răzbate dincolo de poarta casei. Înspre lumea largă. Dar când gospodarul nost’ adună cu elan tovărăşesc zăpada din faţa casei şi apoi o aruncă, cu acelaşi drag, în plină stradă, în buricul târgului, mai că-ţi vine să spui ceva în… chineză. Însă te opreşti brusc în privirea lui mânioasă. Şi în gândul că, de la Confucius încoace, întrebarea dacă omul este bun sau nu de la natură a rămas, mereu, în coadă de… lopată.