Cum se cheamă când iei dintr-un loc şi pui în altul? În afară de feng-shui, armonie, echilibru şi alte “chinezării” filozofiste. Dar atunci când aduni zăpada de pe trotuar doar pentru a o arunca, plin de râvnă, în plin… bulevard? O fi vorba tot de vreo armonie şi unii mai înceţi la minte nu pot să pătrundă chintesenţa lucrurilor…
Ninsori ca-n basme, troiene cât casa… bucuria copiilor şi deopotrivă a adulţilor ce nu mai sperau în “zăpezile de-altădată”. Românul, gospodar de nevoie, se mobilizează dacă nu de dragul muncii, măcar pentru a răzbate dincolo de poarta casei. Înspre lumea largă. Dar când gospodarul nost’ adună cu elan tovărăşesc zăpada din faţa casei şi apoi o aruncă, cu acelaşi drag, în plină stradă, în buricul târgului, mai că-ţi vine să spui ceva în… chineză. Însă te opreşti brusc în privirea lui mânioasă. Şi în gândul că, de la Confucius încoace, întrebarea dacă omul este bun sau nu de la natură a rămas, mereu, în coadă de… lopată.

Observ din ce în ce mai des o tendinţă de a micşora semnificativ importanţa anumitor gesturi. Se apropie Sărbătorile de iarnă, se apropie Crăciunul. Şi observ la prietenii mei, la cunoscuţii mei, liste în privinţa a ceea ce trebuie să facă pentru a se pregăti de Sărbători. Până aici este bine, suntem ordonaţi sau nu vrem să uităm ceva, cu toţii avem liste cu ce avem de făcut, de cumpărat, de scris etc. Dar lista înainte de Crăciun, în mare, sună cam aşa: să spăl perdelele, să schimb cauciucurile, să fac curat în cămară, să spăl geamurile de la balcon, să cumpăr cadouri, să…  Stop! Să cumpăr cadouri?! Ce caută cadourile pe lista asta?! Că o facem în mod conştient sau nu, punem cumpărarea unor cadouri pentru cei dragi pe lista cu sarcini şi obligaţii. Nu cred că e cazul… sau nu ar trebui să fie! A-i găsi cuiva cadoul „perfect” sau mult dorit poate fi o adevărată provocare, poate trezi în noi sentimente pe care le-am cam uitat, amintiri de pe vremea când eram copii şi eram în vacanţe la bunici.

Eu mă gândesc din timp ce să iau cuiva drag. Şi asta pentru că aceste cadouri sunt în funcţie de caracter, de personalitate, de vreun eveniment recent (nuntă, casă nouă). După ce fac un fel de profil psihologic al celor dragi, mă hotărăsc şi ce voi cumpăra. Ca un exemplu banal, dacă ar trebui să îi cumpăr mamei o carte, mai mult ca sigur că ar trebui să se numească  în genul: „Arta de a fi liber” sau „Puterea extraordinară a subconştientului meu”; iar dacă ar trebui să îi dăruiesc fratelui meu o carte, ar trebui să aleg un titlu precum „Gândeşte ca un campion” sau “Învaţă să fii un lider desăvârşit”.

Mai pe scurt, nu îi lua tatălui tău un fular (oarecare), ci fularul acela albastru pe care şi-l dorea de anul trecut. Nu îi dărui mamei tale o carte aleasă la întâmplare, ci acea carte de bucate pe care o răsfoia acum o săptămână în magazin.

Totul este să fim puţin atenţi la cei din jurul nostru, nu este chiar aşa de greu. Şi desigur, când dăruim, să o facem pentru că aşa simţim. Să o facem din inimă. Mai ales că în general cadourile le facem cu o ocazie anume, rareori altfel. A dărui este o acţiune mult prea profundă, plină de sens şi afecţiune, pentru a fi o banală liniuţă pe o listă cu sarcini de îndeplinit.

Vă doresc să primiţi cadouri dăruite din inimă de cei dragi. Și voi, la rândul vostru, să dăruiţi din suflet, să-i bucuraţi şi să-i surprindeţi pe cei dragi!

Nu în iunie, iulie, sau august. Nici măcar la sfârşit de octombrie. Şi-a găsit să ningă taman în decembrie. Iar pe noi, românii, acest fapt ne-a luat prin surpindere. Ca întotdeauna.
Ne-am fi putut aştepta să nu avem Guvern până la anul. Ori ca unii să aibă un sistem de fraudare a alegerilor mai performant decât al altora. Sau Geoană să performeze într-un film pentru adulţi iar Băsescu să îi dea o îmbrâncitură unui copil deşi îl putea maltrata la fel de bine.
Dar să vină peste ţara asta un front astmosferic polar, cu ninsori, viscole, şi alte intemperii de sezon, în ciuda atenţionărilor meteo, sau poate chiar de aia, în plină lună de iarnă, este cu totul surpinzător. Prin urmare, au şi început să curgă în mass-media ştiri apocaliptice despre cum un camion s-a răsturnat cu fundu-n sus în Cucuieţii din Deal, deorece şoferului nu-i trecuse prin cap că lanţurile pentru cauciucuri sunt chiar pentru cauciucuri şi nu doar de decor, despre cum unii şi alţii au rămas blocaţi prin case pentru că era mai cald acolo iar îndepărtarea zăpezii din faţa porţii presupune o muncă mult mai elaborată decât ar fi lumea tentată să creadă, ori despre mirifica descoperire potrivit căreia iarna nu-i ca vara.
Ce întâmplare că ninge în decembrie, ce mirare că iarna ne-a luat prin surpindere!