Abia la a 8-a farmacie mi s-a spus să-mi bag mințile în cap. Până acolo, primisem răspunsuri seci, de genul: „Nu este”, „Nu avem”. De astă dată, farmacista mă pironi locului cu o frază plină de patos: „Nu înțeleg de ce lumea se încăpățânează să caute Xyzal (antihistaminic, utilizat în tratarea bolilor alergice, n.a.). De 3 luni nu mai există pe piață!” Desigur, exagerează. La începutul lunii iulie încă se mai găsea. „Toată lumea numai de medicamentul ăsta întreabă. De ce nu luați altceva?” De frică să nu izbucnească din nou, iau. Altceva. Totuși… „Mi s-a spus că Xyzal este din generație mai nouă, prin urmare mai bun”, îndrăznesc să deschid gura. „Într-adevăr, este mai bun. Dar nu se mai comercializează” vine curând și replica. Îmi stă pe limbă un „de ce”. Dar mă abțin eroic. Abia se potolise. Intru apoi și în a 9-a farmacie. Trebuia să verific… „Nu este. Nu știu de ce. Dar de ceva vreme nu se mai găsește”.
După Anapen, seringa preîncărcată cu adrenalină, vitală pentru bolnavii cu șoc anafilactic, a venit rândul Xyzal-ului să fie retras de pe piața farmaceutică românească. Reprezentanții Casei Naționale de Asigurări de Sănătate se lamentau, zilele trecute, că românii consumă în ultimul timp prea multe medicamente compensate și gratuite și de aici problemele financiare cu care se confruntă farmaciile. Medicamentele pentru tratamentul bolilor alergice nu sunt nici compensate și nici gratuite. Totuși, nu se plătește pentru ele. Pentru că nu există.

Certuri învățate după manualelele mahalalelor din Ferentari. Amenințări copiate de la interlopi. Din Caracal ori de aiurea. Și, ca într-un final „apoteotic”, obrăznicii penibile, izvorâte probabil din frustrări vechi, din anii grădiniței, când orice încercare de neobrăzare era aspru pedepsită în colțul clasei.
Comisia Udrea, circ fără pâine, a ajuns la un alt nivel. Mult peste expectanțele unora. Tuturor. Celor care încă mai speră în normalitatea clasei politice dâmbovițene. Elena Udrea, blonda de la Turism pe numele de alint, a transmis ieri, Comisiei parlamentare de anchetă privind MT, o sesizare în care invocă presupusa incompatibilitate a unor membrii ai acestui for. Sesizare în care numele președintelui Comisiei, Ludovic Orban, este ortografiat greșit. „Ludovic Organ”. Repetat, așa cum bine stă unei „greșeli”. Desigur, în același stil mahalagesc, după suficientă vreme încât lumea să pătrundă „greșeala” îndeajuns de bine pentru a și-o întipări perfect în memoria de lungă durată, este depusă la Comisie o altă sesizare. Corectată, de astă dată. Și însoțită de „scuzele de rigoare”.
Am putea spune, asemeni unui interlop din Caracal, că unii „suferă de afirmație”. Sau am putea să așteptăm, cu o mână pe dicționar și cu alta pe urechile copiilor, următoarele înfruntări dintre blonda Nuți și dușmanii de clasă. Politică. Ori pur și simplu, am putea…

În ciuda scandalurilor din această vară legate de facultăți de apartament, specializări mai mult sau mai puțin acreditate și diplome false, românii continuă să se înghesuie la porțile facultăților mai ceva ca cucoanele la reducerile din mall-uri. Desigur, dă bine o patalama care îți aduce aminte, ori de câte ori deschizi sertarul prăfuit, că ești intelectual în toată regula. O mentalitate care se potrivește “mănușă” cu managementul universităților. Instituții de învățământ, de stat ori private nici măcar nu mai contează, ce profită din plin de scandaluri, „crize” și alte „românisme” pentru a sălta, binișor, nebăgate în seamă, taxele de școlarizare. Fără să ofere nimic în plus, desigur. Poate doar mai multe locuri în facultăți și mai puține locuri de cazare. Mai multe vorbe goale și mai puține cadre didactice. Mai multă speranță și mai puțină știință.
Ne așteaptă vremuri grele, avertizează discipolele mamei Omida. Iar unii se asigură, încă de pe acuma, ca blana ursului din pădure să devină mai lucioasă decât oricând.

Are 53 de ani şi o avere estimată la 11 milioane de euro. Are firme, proprietăţi şi terenuri. Cu toate acestea, primeşte ajutor de şomaj. 1.700 de euro. Nu pe Lună, dar lunar!
Timişoreanul Mircea Ionescu a fost disponibilizat de pe postul de director zonal al Romtelecom în primăvara acestui an. Tot de atunci, primeşte o indemnizaţie lunară de şomaj de 7.078 de lei, adică aproape 1.700 de euro. Şi asta doar fiindcă avea un salariu de aproximativ 66.000 de lei, pe lună (peste 15.000 de euro). Ca orice şomer care se respectă, bărbatul este în căutarea unui loc de muncă! Desigur, ne gândim că aşteaptă să fie plătit în funcţie de pregătirea, experienţa şi consumul maşinilor de lux pe care le posedă.
Iar până cei care au trecut cu bine de matematica predată în clasa a II-a, ultimul semestru, fac un simplu calcul pentru a stabili câţi oameni ai muncii, din puținii cîți au rămas, trebuie să “asude” lunar pentru a susţine un asemenea ajutor de şomaj, trebuie adăugat faptul că în România mai există cazuri în care şomajul ajunge la 4.000-5.000 de lei. O ţară în care se pare că cea mai stabilă meserie, la ora actuală, este cea de şomer. Mai mult sau mai puţin… de lux.

Dr. Diana Deleanu, președintele Societății Române de Alergologie și Imunologie Clinică (SRAIC) și titular de curs de alergologie la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca a trimis recent, la Ministerul Sănătății și la Casa de Asigurări de Sănătate, un memoriu privind compensările în practica alergologică. La baza acestui demers stau rațiuni precum gravitatea afecţiunilor alergice dar și unele aspecte legate de practica alergologiei şi imunologiei clinice din ţara noastră.
„Având în vedere numărul de pacienţi alergici tineri, care pot beneficia de tratamente de imunoterapie specifică, cu rezultate foarte bune, vă rog să luaţi în considerare susţinerea finanaciară măcar parţială, dacă nu chiar integrală, de către Ministerul Sănătăţii sau de către Casa de Asigurări de Sănătate a acestui tratament. Motivez această solicitare prin următoarele argumente. Afecţiunile alergice au risc letal (şocul anafilactic la venin de insecte) sau implică o suferinţă de durată şi cu grad mare de invaliditate (astmul bronşic alergic). Singura modalitate de modificare a reactivităţii organismului alergic este doar imunoterapia specifică, care pe lângă eficenţă terapeutică, demonstrată în numeroase trialuri terapeutice internaţionale şi naţionale, poate duce şi la reducerea riscului de progresiune a bolii alergice. Tratatmentul are o durată între 3-5 ani, constituind un impediment financiar serios pentru mulţi dintre bolnavi. În ţara noastră există şi se găsesc pe piaţă astfel de preparate necesare imunoterapiei, provenite din producţia autohtonă (Halcis Terapie Diagnostic S.A.) Acest tip de terapie este acceptat în ghidurile internaţionale pentru tratament: este unicul tratatment eficient pentru alergia la venin de insecte. În situația în care șocul anafilactic la veninuri de insecte este o afecțiune nu foarte frecventă, dar cu risc vital, aceasta ar putea figura în lista bolilor rare și ar putea beneficia de imunoterapie specifică (singurul tratament eficient, în proporție de peste 95%) prin programul național pentru boli rare. Imunoterapia specifică la veninuri de insecte se poate face doar în centre specializate, de profil, dotate cu terapie intensivă (Cluj-Napoca, București, Brașov, Timișoara). Costul unui tratament este de aprox 150-200 RON/lună, timp de 3-5 ani”, se arată în documentul citat.
Seringa preîncărcată cu adrenalină, vitală pentru bolnavii cu șoc anafilactic, nu figura pe lista medicamentelor compensate pe vremea când aceasta încă mai exista pe piața farmaceutică românească. Mai rău decât atât, acum lipsește cu desăvârșire. Dr. Diana Deleanu subliniază importanța includerii în lista medicamentelor cu gratuitate 100% a injecţiilor preîncărcate cu adrenalină/epinefrină cu unică administrare (Ana-pen). “Acestea constituie prima atitudine terapeutică care este totodată salvatoare a vieţii, la bolnavii cu şoc anafilactic. Prin aceasta solicităm sprijinul Ministerului Sănătății pentru obținerea de seringi preîncărcate cu adrenalină/epinefrină (Ana-Pen), care din nefericire au dispărut din nou de pe piața românească, crescând astfel riscul deceselor prin șoc anafilactic. Prețul unei seringi preîncărcate este în jur de 150-200 lei”, se mai specifică în memoriu.
Nu în ultimul rând, specialistul alergolog consideră importantă introducerea pe lista de medicamente compensate a imunoglobulinelor intravenoase la pacienții adulți cu imunodeficieță comună variabilă, prețul imunoglobuinelor intravenoase fiind imposibil de susținut prin mijloace proprii (costurile variază în funcție de pacient – între 2000-3000 lei/lunar).

Una din policlinicile private din Cluj-Napoca, în urmă cu ceva zile. Scaunele din sala de așteptare sunt toate ocupate, liniștea e ușor tulburată de foșnăituri de revistă ori de soneriile telefoanelor mobile. La un moment dat, un domn și o doamnă, cel puțin după aspect, își fac apariția ca de nicărieri. Se îndreaptă hotărâți spre recepție și, pe un ton care nu admite nici un comentariu, bărbatul spune că dorește să i se facă soției lui niște analize. Gratuite. Subliniază apăsat cuvântul. Tânără de la recepție începe să îi explice, calmă, că se află într-o policlinică privată și, prin urmare, toate, dar absolut toate investigațiile medicale se plătesc. Un răspuns nu tocmai pe placul domnului, care, după ce își potrivește vocea mult peste decibelii admiși de legea bunului simț, încercă să o intimideze pe femeie cu o întrebare “cheie”: “Știi cine sunt eu?” Moment în care lumea din sală începe să îl privească cu ceva mai multă atenție. Nu semăna nici cu Băsescu, nu aducea parcă nici a Becali. De Brad Pitt nici nu putea fi vorba. Evident, răspunsul vine înainte ca întrebarea să apuce să se răcească. “Sunt parlamentar! Iar nevasta mea este…” și numește instituția publică din Cluj-Napoca în care consoarta deține, desigur, funcție importantă. Totuși, tânăra recepționeră nu pare a fi impresionată și încearcă să poarte un dialog civilizat, în ciuda faptului că asupra ei se abat o panoplie întreagă de injurii, sfinți și alte accesorii de mahala. Spumegând de furie, mai ceva ca apele de sub podul din Mărăști, parlamentarul pleacă în cele din urmă, lăsând în urma lui o liniște apăsătoare și întrebări nerostite. Undeva, într-un colț, un bătrânel privește pierdut spre cuponul de pensie ținut strâns în mână. 700 de lei, venit lunar. Și nici o pretenție pentru analize medicale gratuite. Desigur, bătrânul nu este fericitul posesor al unei “imunități parlamentare”. Via… Cluj-Napoca.