Pentru anul universitar 2009-2010, Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca scoate la concurs peste 20.000 de locuri, în cele 21 de facultăți (nivel licență). Dintre acestea, 16.202 sunt la forma de învățământ zi (4.913 locuri bugetate și 11.289 locuri în regim taxă) și 4.700 la distanță (ID). Înscrierile încep luni, 13 iulie a.c..
Potrivit biroului de presă al UBB, pentru admiterea în anul universitar 2009-2010 se organizează Centre de înscriere regionale la Sfântu Gheorghe (str. Ciucului nr. 50, jud. Covasna), Satu-Mare (str. Petofi Sandor nr. 47, jud. Satu-Mare), Sighetu-Marmației (str. Iuliu Maniu nr. 67, jud. Maramureș), Bistrița (str. Andrei Mureșanu nr.3-5, jud. Bistrița Năsăud) și Zalău (b-dul Mihai Viteazu nr. 59/E, jud. Sălaj). În aceste Centre regionale se pot înscrie candidați pentru toate specializările, la toate facultățile Universității Babeș-Bolyai.
Taxa de admitere este între 40 de lei și 220 de lei, în funcție de facultate, la aceasta adăugându-se o taxă de procesare în valoare de 30 de lei.
Taxele de școlarizare sunt cuprinse între 2.000 și 4.500 de lei, pe an de studiu 2009-2010.

Jumătate din locurile de cazare de pe litoralul românesc sunt, la această oră, neocupate. Cel puţin aşa a declarat preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, citat de “Gardianul”. Ca să vezi… Când un sejur în străinătate este la jumătate de preţ, în aceeaşi perioadă de timp. Când „dincolo”, nimeni nu se uită urât la tine pentru simplu fapt că ai îndrăznit să comanzi, pe banii tăi, într-un restaurant, o ciorbă caldă sau o bere rece. Când angajaţii din turism iau de bun sloganul „clientul nostru, stăpânul nostru”, şi nu ca pe o corvoadă blestemată, de care abia aşteaptă să scape. Când respectul pentru aproapele este o certitudine, şi nu o întâmplare. Când bunul simţ face mai mult decât un naţionalism prost înţeles.
Jumătate din locurile de cazare de pe litoralul românesc au rămas neocupate. Ce mirare…

Clujul are câteva locuri care te fac să uiți de aglomerația străzilor prăfuite. Unele dintre ele surprind însă, nu prin frumusețe, ci prin … dezgust. Pasajele subterane din zona gării din Cluj-Napoca sunt și ele o parte a orașului european. Însă arată ca o “localitate” a vagabonzilor. Odată coborâte cele câteva scări care te scot din strada aglomerată, te izbește un miros greu, care abia te lasă să respiri. Imediat ce pătrunzi în subteran, te întâmpină cei care își duc veacul pe acolo. Stau aici mai mult noaptea, că atunci nu cerșesc pe străzi. Dar și ziua stau, uneori, tot aici, când nu se pot dezlipi de sticlele cu alcool ieftin. “Uite că pozează! De ce faci fotografii, tu? Dispari de aici că acum îți rup picioarele”, sunt cuvintele pe care “localnicii” pasajului le-au rostit la vederea aparatului foto. Cuvinte, însoțite, bineînțeles, de gesturi obscene. Pe la mijlocul subteranului există chiar și baruri. Pline ochi de muncitori, care, în așteptarea trenului personal care ii duce acasă de la muncă, își omoară timpul lângă 50 de mililitri de vodcă sau rachiu. “E bine aici, că e răcoare. După o zi de muncă, ne tragem și noi sufletul până vine trenul”, spune unul din navetiștii care vine în fiecare zi din Războieni, ca să-și câștige pâinea zilnică. Puțini sunt cei care evită aglomerația străzilor alegând pasajul subteran. Doar cei care nu știu ce se ascunde sub liniile de tramvai. Sau vârstnicii care înfruntă mirosul greu pentru a-și târî sacoșele pline de cumpărături. Ei trec și peste faptul că pereții pasajului arată ca după bombardament, iar pe alocuri se ivesc bălți cu apă provenită de afară, în urma ploilor.
Pasajul subteran din partea opusă a orașului, din Mănăștur, nu este mai strălucit decât cel de la gară. Mai mic decât “fratele” său, acesta este mai puțin întortocheat și trece pe sub Calea Florești. Mirosul înțepător te face să te ții de nas până traversezi. Semn că cei care “locuiesc” noaptea acolo nu se deranjează să se deplaseze până la cel mai apropiat grup social. Pasajul este mult mai pustiu decât cel din zona gării. Spațiile comerciale care au funcționat odată aici au în gemuri anunțuri mari că sunt de închiriat. Foarte rar câte un clujean cu un pepene în brațe se aventurează să treacă prin subteran de partea cealaltă a străzii. La suprafață, oamenii își duc traiul agitat. Fără să se gândească la faptul că, sub picioarele lor există un spațiu, care, în loc să arate ca într-o țară civilizată, arată ca în suburbiile Londrei din anii 1900.

E criză economică, o știe toată lumea. Mass-media face un deliciu din a ne aminti asta în fiecare zi. Bugetul de austeritate nu este, de asemenea, un secret pentru nimeni. Lumea întreagă încearcă să facă economii, să strângă cureaua și așa roasă până la ultima gaură. Dar de aici până la a încălca LEGEA este cale destul de lungă… pe care doar românii o pot străbate într-o fracțiune de secundă.
Au început în iarnă, când au fost făcute disponibilizări neacoperite, fie că a fost cazul sau nu, toate în numele crizei economice. S-au bazat pe faptul că românii sunt obișnuiți să plece capetele, fără a încerca să-și caute dreptatea. Au avut dreptate. Apoi, profesorii au rămas fără creșterile salariale câștigate în instanță, în virtutea aceleiași „suferințe” economice care a lovit mapamondul.
Acum, a venit rândul magistraților să rămână fără unele drepturi salariale, câștigate de asemenea în urma unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Nu vreau să spun că magistrații sunt cei mai năpăstuiți oameni ai muncii. Așa cum nu vreau să discut despre un sistem corupt, pe care îl cunoaște toată lumea. Mă refer doar la „calitatea” guvernanților noștri de a recunoaște litera legii. O lege făcută, culmea, chiar de către ei. Și întoarsă după bunul plac, în funcție de iminența campaniilor electorale. Pentru că, până la urmă, totul se reduce la asta. La politică. POLITICA banului. Mai mult sau mai puțin public.
Din păcate, atâta timp cât răul nu este tăiat de la rădăcină, va produce în continuare vlăstare ce se vor agăța, mereu, de unii și de alții, fie ei profesori, medici, magistrați, ori simpli muritori de rând.

Avocaţii Baroului Cluj nu şi-au primit încă onorariile restante pe mai multe luni.Tribunalul nu ne-a plătit pe lunile aprilie şi mai, iar Curtea de Apel este restantă pe mai. Pe luna iunie, plăţile se pot face până în 8 iulie, deci nu putem spune, încă, că există restanţe şi pe luna trecută”, a declarat, Rozalia Valea, şef Serviciu de Asistenţă Juridică. Deşi la sfârşitul lunii mai avocaţii ameninţau cu sistarea asistenţei juridice din oficiu, dacă nu li se vor achita datoriile, măsura a fost revocată pentru că, la momentul respectiv, aveau promisiuni ca îşi vor primi onorariile.Le-au fost viraţi, însă, doar o parte din bani. “ În lunile de vară nu cred ca se vor face proteste pentru că lumea este în concedii. Nu ştiu ce se va întâmpla începând din septembrie, dacă nu ne vor fi viraţi banii. Probabil că se va proceda ca şi până acum”, a mai precizat şefa Serviciului de Asistenţă Juridică. Atât Tribunalul, cât şi Curtea de Apel au de plătit către Baroul Cluj peste 90 de mii de lei, asta, fără a include plăţile pentru luna iunie.
Nici grefierii nu stau mai roz cu banii. După ce în luna mai au declanşat repetate proteste spontane pentru ca nu şi-au primit sporurile salariale, problema lor a rămas şi acum nerezolvată. “Nu am primit nici măcar un leu. Deocamdată nu avem ce face. Am avut termen in 30 iunie pentru contractul colectiv de muncă, că, deocamdată, lăsăm instanţa să hotărască ce vom face de acum înainte”, a spus, Maria Olar, lider sindicatul Personalului Auxiliar din Justiţie (PAJ). O grefieră care a dorit să-şi păstreze anonimatul a spus că protestele spontane au fost stopate deoarece personalul auxiliar a fost ameninţat cu pierderea locurilor de muncă în cazul în care continuă protestele. “Nu prea au fost ameninţări de acest gen. Şi dacă au fost, nu la instanţ noastră (n.r. Judecatoria Cluj-Napoca), deoarece în acest caz toţi avem un ţel comun. Să ne primim banii”, a mai precizat liderul sindical.
Problemele cu banii, in ceea ce-i priveşte pe avocaţii Baroului Cluj au început în vara anului 2008. Atunci, au reuşit să-şi dobândească onorariile restante în urma unor proteste şi după mai multe ameninţări cu blocarea instanţelor.

Întrebare: Pe zi ce trece, numărul bolnavilor de diabet crește, și, mai trist decât atât, a copiilor afectați de această boală. În ce fel acționează Eridiaromul asupra diabetului?
Roman Morar: Nu mi-am imaginat niciodată că sunt așa de mulți bolnavi de diabet. Cauzele numărului impresionant de bolnavi de diabet par a fi o sensibilitate ereditară, dar determinant rămâne “stresul”, apoi abuzurile alimentare, alimentația neechilibrată – suntem prea grăbiți ca să ne mai gândim să mâncăm sănătos… Stresul și alimentația sunt hotărâtori în declanșarea bolii. În 99 la sută din cazuri, diabetul este provocat de stres, chiar și la copiii mici. În prezent am peste 100 de cazuri numai copii.
Și, ca să răspund la întrebare, Eridiaromul ameliorează absolut toată simptomatologia diabetului, ceea ce insulina nu face decât parțial. Tratamentul cu insulină, chiar dacă are peste 80 de ani vechime, rămâne cel mai “logic” deoarece înlocuiește “producția” celulelor beta. Ce nu poate rezolva însă insulina este retinopatia, care se termină prin orbire, și tulburările vasculare, care în final duc la amputații. Despre sulfamide ce să mai vorbim… ele acționează extrapancreatic, la nivel intestinal micșorează absorbția glucidelor – efectele lor asupra rinichilor și ficatului sunt cunoscute. Noi am arătat că au efecte negative chiar și asupra pancreasului. De aceea, Eridiaromul este o nouă cale în tratarea diabetului.
Întrebare: În cât timp de la începerea tratamentului cu Eridiarom se pot vedea primele rezultate?
R. M.: Cu nouă tablete de Eridiarom luate zilnic, rezolvi constipația, retinopatia, se ameliorează fragilitatea vasculară, se normalizează tensiunea arterială oscilantă și dispar durerile musculare. Este adevărat, tratamentul este de lungă durată, deși rezultatele bune apar după prima lună de tratament. Iar după doi ani de tratament, glicemia se normalizează. În doi ani, pot să afirm că diabetul se ameliorează foarte mult în majoritatea cazurilor.
Întrebare: Există și cazuri în care Eridiaromul nu dă rezultate?
R.M.: Din păcate, da. Nu avem rezultate la persoanele supraponderale, la cele care continuă să trăiască în “stres” și la cele care consumă alcool.
Întrebare: După Eridiarom, ați început să produceți Diavit. Ce le deosebește pe cele două? Și de ce oamenii preferă Diavit-ul?
R.M.: Diavitul are în plus cătină. În plus, la tratamentul cu Eridiarom se iau nouă tablete pe zi, la cel cu Diavit doar trei. Omul, practic, nu suportă să ia atâtea tablete într-o zi și de aici preferința pentru Diavit.
Întrebare.: De unde vă procurați materia primă pentru cele două medicamente?
R.M: Din munți, am șase-șapte locuri de unde cumpăr afine. Am un loc în Bihor, acolo se coc cu trei săptămâni mai devreme, am alte patru puncte în județul Cluj etc.. Urmărim, în mod deosebit, calitatea, este extrem de important ca afinele pe care le luăm să fie de cea mai bună calitate.
Întrebare: În străinătate v-ați făcut cunoscut tratamentul?
R.M.: Mai trimit și în străinătate, am ținut și conferințe în Belgia și Danemarca. Cercetătorii de la Harvard au descoperit, în 2004, ceea ce demonstrasem noi histologic încă din 2001, și anume că celulele producătoare de insulină situate în pancreas pot să se regenereze, o descoperire ce deschide calea punerii la punct a noi tratamente fără insulină.
Întrebare: V-ați gândit vreodată că poate aici nu puteți munci în cercetare așa cum v-ați dori și că ar fi mai bine să plecați în străinătate?
R.M.: Poți să muncești și aici dacă ești încăpățânat și puțin “nebun”. Dar nu vreau să plec. Nu umblă câinii cu covrigii în coadă nici acolo. Numai că occidentalii sunt mult mai disciplinați, mai corecți. Au alte mentalități.

Prof. univ. dr. Roman Morar, de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, a început să studieze afinele și modul lor de acțiune în cazul diareei, pe purceii afectați de această boală, la ferma unui prieten de-al său. Eridiaromul – produs din afine – medicamentul care dă rezultate uimitoare în tratamentul diabetului, l-a fãcut în ’82, ca antidiareic pentru animale. De-a lungul timpului, Eridiaromul a avut peste 30 de variante. În 1984 a luat naștere adevăratul medicament, brevetat și înregistrat la OSIM. Zece ani mai târziu, Eridiaromul a fost avizat în medicina umană.

76,14 la sută dintre elevii clujeni care au susţinut în această sesiune examenul de bacalaureat au reuşit să obţină note de trecere, potrivit surselor din cadrul Inspectoratului şcolar Judeţean Cluj. Cele mai multe medii s-au încadrat în intervalul 8-8.99, respectiv 27, 79 la sută şi 9-9.99 (22, 96 la sută). De asemenea, cinci elevi au reuşit să obţină media 10. În judeţul Cluj s-au înscris, în acest an, la bac-ul de vară, 6973 de elevi, procentul de participare fiind de 97, 36 la sută (respectiv 6789 elevi). Alţi 14 elevi au fost eliminaţi din examen pentru tentativă de fraudă. Cei care nu au promovat bacalaureatul în această sesiune, se pot înscrie în perioada 13-17 iulie a.c. pentru sesiunea de toamnă a examenului, care se va desfăşura în perioada 17-26 august a.c..

Rezultatele examenului de bacalaureat, făcute publice încă de ieri, au încins spiritele în rândul elevilor, a părinţilor, ori a simplilor băgători de seamă. Elevii care au învăţat pe rupte dar au obţinut note „modeste” îi acuză pe colegii lor „înstăriţi”, mai mulţi da’ mai proşti, că au copiat pe rupte, iar acum îşi flutură cu superioritate mediile de 9 şi 10 de la geamul decapotabilei, cadou în avans pentru mirifica realizare. Părinţii celor dintâi acuză profesorii de neprofesionalism şi sistemul de incompetenţă, în timp ce ai celorlalţi nu îşi mai încap în piele de bucurie că plozii lor sunt pe cale să devină „intelectuali” cu acte în regulă. Iar simplul muritor de rând ascultă, năuc, când la unul, când la celălalt, nevenindu-i să creadă ce generaţie genială este pe cale să apuce la viitorul ţării. Dacă anul acesta, materia cenuşie s-a concentrat în judeţul Mehedinţi, acolo unde procentul de promovabilitate la sesiunea de vară a examenului de bacalaureat a ajuns la 98,19 la sută, iar mai bine de jumătate din mediile de 10 au fost revendicate de doar trei dintre judeţele patriei – Mehedinţi, Gorj şi Iaşi, într-un liceu din Târgu Jiu majoritatea elevilor au obţinut medii peste 9,50! O astfel de „realizare” ar putea părea incredibilă într-o societate cât de cât „normală”. Nu şi la noi! Atâta timp cât banii încă au miros şi totul e de vânzare, de la o mult râvnită diplomă de bac, la cea de licenţă, masterat, doctorat, şi până la job-uri din ce în ce mai „personalizate”. Atâta timp cât profesorii se mint că elevii lor sunt cei mai instruiţi, părinţii îşi ostoiesc orgoliile şi se mândresc cu odraslele lor ţinute o viaţă întreagă pe braţe, iar “el”, viitorul României, este produsul direct a setei de bani şi a unei educaţii… mult prea prost aplicată.

Doi ani de închisoare, cu suspendare. Atîta valorează viaţa unui om, în zilele noastre, în Românica dragă.
În martie 2008, Anamaria Straus a accidentat-o mortal pe Tatiana Duplei, o studentă în vârstă de 21 de ani, în momentul în care tânăra dorea să traverseze Şoselei Kiseleff, pe trecere de pietoni. După mai bine de un an de la accident, judecătoria Sectorului 1 a condamnat-o pe Anamaria Straus, la doi ani de închisoare cu suspendare! Şi, ca să mai „îndulcească” pedeapsa, justiţia a hotărât că nu ar fi rău ca femeia care a omorît-o pe tânăra studentă să „reflecteze” la ce înseamnă circulaţia pe drumurile publice. Prin urmare, aceasta este „obligată” să frecventeze anual nişte cursuri de pregătire teoretică pentru cunoaşterea regulilor de circulaţie rutieră! Probabil că judecătorii au uitat, la ieşirea din sala de judecată, să îi pună şi coroniţă de flori pe frunte! Şi, eventual, să-i dea o frumoasă diplomă şi o caldă strângere de mână! Pentru că permisul de conducere îl are deja! Nu i l-a anulat nimeni. Nici dreptul de a se sui în maşină şi de a face ravagii printre cei care se încăpăţânează să mai creadă în… mersul pe jos. La fel de periculos precum orbul găinii de care suferă cea pe care impropriu o numim… justiţie.