Asociaţia Ecologistă „Floarea de Colţ” şi Coca-Cola colectează, în perioada 30 iunie – 4 iulie a.c., capace de pet în cadrul campaniei „Pune capac. Recilcează!”, capace cu care în data de 4 iulie va fi realizat un mozaic cu imaginea steagului american.
Pe toată perioada de desfăşurare a campaniei vor fi acordate premii, de la sticle de Coca-Cola de 0,5 l, până la telefoane mobile. Pentru a participa la tombola “Pune capac. Reciclează!” trebuie aduse la urnele special amenajate la Centrul Informaţional din Iulius Mall Cluj-Napoca minim 5 capace din gama Coca-Cola, de culoare alb (Dorna), roşu (Coca-Cola Regular) sau albastru (Fanta, Sprite).
Mozaicul va fi realizat sâmbătă, 4 iulie a.c., începând cu ora 12, de către voluntarii Asociaţiei Ecologiste Floarea de Colţ şi de orice persoană care va dori să se implice în acest eveniment, găzduit de Iulius Mall Cluj-Napoca.

Începând de mâine, pensionarii cu venituri realizate numai din pensii cuprinse între 600 şi 700 de lei pe lună vor beneficia (alături de pensionarii cu venituri până în acest interval) de medicamente compensate cu 90 la sută.
Beneficiarii acestui program vor trebui să meargă, de acum încolo, la medic precum la Garda Financiară – burduşiţi cu tot felul de acte: ultimul talon de pensie, actul de identitate, dar şi o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte faptul că realizează venituri numai din pensii de până la 700 de lei, lunar. Nici medicii nu sunt scutiţi de birocraţia tipic românească: aceştia vor fi nevoiţi să consemneze în fişa medicală a pensionarului, respectiv în registrul de consultaţii, numărul talonului şi cuantumul pensiei, dar să şi anexeze la fişa medicală declaraţia dată pe propria răspundere de către pensionari.

Nu au trecut decât doi-trei ani de când litoralul românesc din Delta Dunării a fost (re)descoperit de turişti autohtoni ori străini. Fascinant, sălbatic, spectaculos. Mai mult decât suficient pentru un concediu liniştit, de vis.
Totuşi, faptul că din această vară accesul în Delta Dunării se face contra cost poate să întoarcă lumea din drum. Ordinul 610 din 2009, emis de ministrul Mediului Nicolae Nemirschi şi publicat în Monitorul Oficial nr. 363 din 29/05/2009, a introdus un plan tarifar pentru serviciile de ghidare, cazare, închiriere, transport şi consultanţă tehnică în Delta Dunării, precum şi pentru permisele de intrare în rezervaţie, de albinărit, păşunat, recoltat, fotografiat, filmat, cercetare sau survol. De exemplu, o persoană trebuie să plătească 20 de lei pentru fiecare intrare în Deltă. Dacă vine cu maşina sau cu o ambarcaţiune, trebuie să achite 100 de lei pentru fiecare dintre acestea.
Poate că nu este aşa de mult, ar spune unii. Poate că nu ar fi aşa de mult, dacă ai şti pentru ce plăteşti. Nu mă refer aici la unicitatea locului, de o frumuseţe incontestabilă. Mă refer la alt fel de “frumuseţi”. Mai “umane”. Anul trecut, o persoană s-a înnecat în mare, pentru că în localitatea Sfântu Gheorghe nu exista un medic, un punct de prim ajutor, un serviciu de urgenţă. Iar paramedicii de la Tulcea au catadicsit să îşi facă apariţia după aproape trei ore de când fuseseră contactaţi, când bietul om nu mai avea nici o şansă de a fi salvat.
Poate că 20 de lei, de persoană, nu e un capăt de lume pentru a pătrunde într-o zonă precum Delta Dunării. Dar poate că înainte a cere ceva, ar fi omenesc să se şi ofere. Minimum necesar, pentru siguranţa fiecăruia. Pentru şansa la viaţă.

Sistemul sanitar din România pare să devină mai bolnav pe zi ce trece. Plătim consultații, medicamente, tratamente. Plătim asigurări care ne „asigură” de simplu fapt că… încă suntem în viață. Plătim pentru că suntem bolnavi mai mult decât pentru a deveni sănătoși. Dar nimeni nu știe unde merg atâția bani… și buzunarele cui le umflă.
Astăzi, de dimineață, angajații Centrului de Diagnostic și Tratament din Cluj-Napoca au ieșit în stradă. S-au săturat să muncească pentru… o caldă strângere de mână. Pentru… recunoștință veșnică. Și… cam atât. Nu le-au fost plătite salariile pe luna mai și nici pe iunie nu se înghesuie nimeni să le dea chenzina. Ba, mai mult, cei peste 200 de angajați primesc, ca unică explicație, deja mult enervanta ridicare din umeri. “Nu sunt bani. Nu avem ce face”. Poate că nu ar trebui ca asta să fie problema lor. Poate că muritorii de rând, care așteaptă se fie tratați de medicii și asistentele ce fac voluntariat pentru patria dragă, nu ar merita să sufere la ușile închise ale protestatarilor. Poate că cineva, de sus (nu chiar așa de sus!) ar trebui să pună piciorul în prag înainte ca sistemul sanitar, și așa suferind, să intre în colaps. Cu atât mai mult cu cât nu ar avea cine să îi dea un… prim ajutor. Atâta timp cât medicii și asistentele își cer drepturile ce li se cuvin, în stradă…

Un elev de la Colegiul Național “George Coșbuc” din Cluj-Napoca a fost eliminat vineri, de la proba scrisă de limba română a examenului de Bacalaureat, fiindcă încerca să copieze… de pe un ceas electronic. Potrivit Ancăi Radu, purtătorul de cuvânt al Inspectorarului Școlar Județean, elevul a fost prin în timp ce încerca să copieze de pe un ceas electronic, în care erau introduse subiectele de literatură. Chiar dacă nu la fel de ingenioși, alți opt candidați din județul Cluj, care au încercat să copieze de pe fițuici ori din cărți, au fost eliminați din examenul de bacalaureat. Cei mai mulți dintre aceștia, respectiv cinci, erau elevi la instituții de învățământ din orașul Huedin.
Pentru susținerea acestei sesiuni a examenului de Bacalaureat s-au înscris, în județul Cluj, aproape 6300 de elevi din promoția curentă și aproximativ 700 de elevi din promoțiile anterioare.

Poate că lucrurile simple nu ne motivează îndeajuns. Poate avem o plăcere înnăscută de a complica lucrurile. De a le face să pară altceva decât sunt. De a ne amăgi singuri.
Vestea morții lui Michael Jackson a făcut înconjurul lumii mai repede decât îi trebuie unei stele căzătoare să se stingă în ceruri. A luat lumea prin suprindere și a lăsat un gol în inimile celor care l-au iubit, l-au admirat sau pur și simplu au știut că există.
În evocarea amintirii starului pop, nu au fost ignorate poveștile legate de faptul că poate îi plăceau mult prea mult copiii, că schimbarea culorii pielii sale a fost scopul suprem al vieții acestuia ori că se afundase în datorii uriașe. În același timp, s-au născut teorii ale conspirației. Cum că… de fapt Michael Jackson și-a înscenat propria moartea, prin urmare trăiește bine mersi prin vreo insulă îndepărtată. Cum că… de fapt a planificat toată această poveste pentru a scăpa de datoriile pe care nu le-ar fi putut plăti într-o viață de om. Cum că… Asemenei lui Elvis, Ceaușescu, Hitler, teoria potrivit căreia morții sunt mai vii ca niciodată a prins iute contur. Răspândindu-se și mai iute în lumea largă.
Poate că lucrurile simple nu ne motivează îndeajuns. Poate avem o plăcere înnăscută de a complica lucrurile. De a le face să pară altceva decât sunt. De a ne amăgi singuri.
Despre morți, numai de bine…

5000 de euro. Simplu și la obiect. Atâta prevede regulamentul Universității de Medicină și Farmacie (UMF) din Iași privind admiterea 2009, pentru cei care nu țin neapărat să dea examen. Potrivit textului Metodologiei concursului, cetățenii statelor membre ai Uniunii Europene – prin urmare și românii – care nu doresc să susțină concursul de admitere sau care nu au reușit, prin concurs de selecție de dosare, pot urma studiile în aceleași condiții cu studenții pe cont propriu, după obținerea avizului din partea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării. Cu alte cuvinte, cei care nu reușesc să ia examenul de admitere dau 5000 de euro și ajung studenți în primul an la… Medicină, iar după mulți ani medici care ne vindecă… de prostie, probabil. Sau nici măcar.
Prin urmare, cui îi pasă de IQ-ul studenților, atâta timp cât banii acestora îngroașă portofelele și așa burduhănoase ale profesorilor. Cine mai crede în selecție „la sânge” pe parcursul studiilor universitare, cât timp „cloșca” are de unde azvârli în stânga și în dreapta cu „pui de aur”… fără număr. Și de ce bieții copilași să își mai chinuie neuronul – mai mult decât stingher – când tăticul le poate cumpăra, la fel de bine, un cabinet particular la sfârșitul „desăvârșirii” lor profesionale. Diploma să vadă lumina zilei, că stetoscopul poate atârna de gât și fără ca purtătorul acestuia să cunoască… denumirea latină a părții corpului care leagă trunchiul de cap. Care este!

Compania E.ON Gaz Distribuţie a decis acţionarea în justiţie a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) ca urmare a deciziei acesteia de a reduce tariful de distribuţie a gazelor naturale începând cu data de 1 mai, anul acesta.
Potrivit surselor din cadrul companiei, E.ON Gaz Distribuţie consideră îndreptăţită această acţiune având în vedere că decizia luată de către ANRE „afectează grav situaţia financiară a companiei”, punând în pericol stabilitatea locurilor de muncă ale angajaţilor şi programele de investiţii care au ca finalitate directă îmbunătăţirea securităţii exploatării sistemului de distribuţie a gazelor naturale. „Astfel, pe fondul acestei situaţii, ne vedem obligaţi să reanalizăm bugetul de investiţii propus pentru acest an şi să accelerăm procesul de optimizare a companiei”, a declarat Marc-Daniel Buck, preşedintele Consiliului de Administraţie al E.ON Gaz Distrbuţie.
Ca urmare a deciziei de reducere a tarifului de distribuţie, începând cu data de 1 mai a.c., E.ON Gaz Distribuţie înregistrază costuri justificate neacoperite în valoare de 172 milioane lei, iar pe fondul acestei situaţii suma creşte constant. „Compania s-a adresat ANRE cu o plângere prealabilă prin care dorea să afle care sunt argumentele economice şi legale care au stat la baza deciziei luate. Din păcate, până la această dată, compania noastră nu a primit din partea Autorităţii un răspuns”, a precizat Virgil Metea, director general al E.ON Gaz Distribuţie.
Prin urmare, E.ON Gaz Distribuţie consideră acţiunea ANRE de reducere a tarifului de distribuţie ca fiind nejustificată şi a decis să se adreseze în acest sens instanţelor judecătoreşti competente, cu deplină încredere în rezolvarea corectă a acestui diferend. Nu în ultimul rând, compania îşi manifestă disponibilitatea de a găsi împreună cu ANRE o rezolvare amiabilă a acestei situaţii.

Drumul

Stîncă abruptă și golașă, oprită brusc în buză de cărare îngustă, de-o parte, apă domoală, ușor îngălbenită, de cealaltă. Sus, în albastre depărtări, soare fierbinte de iunie și ulii înfometați, în căutarea prăzii… La mijloc, poteci bolovănoase pe care, turiști de duminică, tulbură nepăsători liniștea locului… Cheile Turzii… Acolo unde, după fiecare colț de stâncă, găsești ceva mai frumos decât ai lăsat în urmă, însă nu la fel de spectaculos pe cât ai să găsești în cele ce vor urma…

Tabăra

Din loc în loc, aparatele de fotografiat surprind, cu ușoare clicuri, instantanee pentru bunici și părinți, tablouri de familie ori simple amintiri de vacanță… Ici, o șopârlă iute caută locuri mai puțin umblate, colo, tineri alpiniști se „ancorează” în frînghiile ce îi vor purta până sus, pe munte. Copaci umbroși, poduri suspendate și, la capăt… poiană largă și însorită, „cadoul” cheilor pentru picioare ostenite și buze însetate… Lângă un tufiș, o oaie bolnavă, rămasă de turmă, cată cu mirare la turiștii ce-și încropesc loc de plăcută șezătoare. În râul rece, sticle de bere printre copii gălăgioși și părinți mult prea grijulii… În scurt timp, mirosuri de grătare și mititei inundă valea largă și stârnesc pofte de mâncare… Apoi, ca prin farmec, agitația încetează pentru a lăsa locul binemeritatei sieste, departe de zgomotul orașului, de nervii vecinului de la parter, de manelele teraselor…

Furtuna

O siestă întreruptă brusc, ca de nicăieri, de nori negri, tunete înfundate. Ca prin farmec, valea se golește de turiși, singură oaia cea bolnavã rămânând să înfrunte capriciile naturii.
Drumul înapoi, mai grăbit, mai puțin spectaculos, se întrerupe brusc, în mijloc de potecă, la adăpostul copacilor… Copaci care nu fac față, curând, picurilor mari, reci, ce lovesc brutal pielea arsă de soare. Ca din pământ, un grup ad-hoc format, își face tabără la poală de versant. Parcă ploile de vară nu țin chiar așa de mult, încerci să te încurajezi singur… Omul „cheilor”, grăbit spre celălalt capăt al defileului, îți spulberã, din mers, iluziile… „Poate să țină mai bine de o oră. Când norii se formează deasupra defileului, e treabă de cinci, zece minute cel mult. Dar așa, formați în altă parte, sunt destul de periculoși aici”, spune bărbatul, iuțind apoi pasul prin perdeaua grea de ploaie. Picurii tot mai mulți și mai grei, frigul ce curând pătrunde prin oase, ridică brusc, ca la un semn, grupul de turiști aciuat pe cărare și îl „împinge afară”, printre tunete și fulgere, printre bucăți de pietre căzute de sus, de pe versanți, în apele de-acum tulburi ale râului. La un moment dat, un „tată de familie”, inspirat probabil de dezlănțuirea naturii, sloboade înspre ceruri strigătul de atac al nemuritorului Tarzan. Râsetele plouaților turiști, descărcare nervoasă de astă dată, nu reușesc însă să acopere stihiile tot mai amenințătoare din jur. Unu, doi, trei… începi să numeri podețele alunecoase, pe care le mai ai de trecut, minutele ce te mai despart de celălalt capăt al cheilor. Un nou strigăt, ce l-ar fi făcut invidios și pe Tarzan – „de-abia acum am realizat că pot să fac asta” -, aluzia finã, ironicã, a unei voci din grup – „omul încă nu a realizat că figura nu funcționează” -, țipătul de spaimă al unei tinere când o broască îi taie calea, inventarul „tatălui de familie”, ținând tot drumul „șirul” celor trei copii, fac concurență neloială furtunii ce se încăpățânează să se pogoare, tot mai amenințătoare, asupra cheilor.

Din nou… drumul

Ploaie nedomolită, capăt de cărare și… întoarcerea la civilizație. Parcă orașul nu mai e chiar așa de aglomerat, poate vecinul nu țipă, totuși, destul de tare, iar la terasă… ce manele spuneați că vă plac?